Un desert cu care nu ne-am mai întâlnit de mult și care, mie cel puțin, îmi aduce aminte de copilărie. Învățăm să facem un griș cu lapte pane, după rețeta bunicii.
Puneți la fiert într-o oală care nu lipește laptele cu un vârf de cuțit de sare, zahărul tos și fiola de esență de vanilie. Când observați că începe să fiarbă, turnați treptat grișul (ca la mămăligă, în ploaie) și amestecați continuu. Se fierbe, maestecând din când în când, la foc mediu. pentru aproximativ 10 minute. Lăsați grișul apoi la răcit (și peste noapte, dacă se poate și aveți răbdare), într0un vas termorezistent și dreptunghiular. Când se răcește, bateți ouăle cu plicul de zahăr vanilat. Tăiați grișul în bucăți dreptunghiulare – ca pe niște crochete. Dați fiecare bucată prin făină și apoi prin ou și puneți la prăjit într-o tigaie în care ați încins un pic de ulei. Să nu le scăpați din ochi deoarece se prăjesc destul de rapid. Când devin aurii și crocante la exterior, le scoateți pe o farfurie. Puteți să le serviți calde sau reci, cu puțin zahăr pudră presărat deasupra.
P.S.: Dacă vreți să le faceți de post, înlocuiți laptele cu apa și renunțați la ou. Nu vor fi la fel, desigur, dar decât deloc…
NOTĂ: Grecii au un desert extrem de asemănător, Galatopita. Diferența este că, în loc să prăjiți în tigaie compoziția, o faceți la cuptor.